Coşmarul





  

     Un aer rece îmi străpunge fiinţa ce mă obligă să mă trezesc, ştiind că eşti lângă mine dau să te caut să mă încălzesc dar din nefericire realizez că nu mai eşti, deschid ochii şi mă întristez. De fiecare dată când îţi simt prezenţa şi îţi privesc chipul, simt o fericire şi o linişte ce mă poartă spre extaz. Dar se pare că astăzi nu am să încep ziua atât de bine, având în vedere că ai dispărut, nu eşti aici. Aştept cu nerăbdare sfârşitul zilei, când tu ai să apari, aştept cu nerăbdare momentul când am să  te pot privii şi să-ţi simt atingerile delicate şi în acelaşi timp puternice.

    Eşti bărbatul ce l-am visat, eşti tot ce mi-am dorit, am să implor divinitatea să nu mi te răpească, să rămânem împreună până la adânci bătrâneţi. Am început să te iubesc, dar îmi este teamă să-ţi mărturisesc, de frică să nu stric tot ce am construit până acum. Dar dacă nu te mai întorci, hmmm ce gând ciudat nici nu vreau să îmi imaginez…nu, nu se poate să mă părăseşti, nu după tot ce a fost până acum, ştiu că pare un vis, atât de perfect a fost. Un sunet mă face să mă trezesc din coşmar, din gândurile negre, “sună telefonul”, mă uit uimită  şi întrebătoare. Oare cine să fie? Dintr-o dată  chipul mi se luminează, văzând că eşti chiar tu… daaaaa tu eşti, răspund cu glas tremurând. M-ai sunat să îţi ceri scuze că ai plecat fără să anunţi…”Te rog să mă ierţi că am plecat fără să te anunţ, dar dormeai atât de frumos şi mi-a parut rău să te trezesc, dar promit că  în această  seară  am să  mă revanşez…”. Eram atât de fericită că îţi aud vocea încât nu înţelegeam prea bine ce îmi vorbeşti, abia după ce am închis telefonul…conversaţia încă îmi suna în cap. Sunt în al 9-lea cer, plutesc şi râd ca o nebună, nu mă pot opri, dar nici nu îmi doresc.

    Deja încep să îmi fac planuri pentru seara ce va urma, cum am să mă îmbarc şi ce să-ţi pregătesc pentru cina, pornesc radioul şi încep să dansez, mă îndrept către baie, dau drumul la apă, presar spumă si parfum. Mă aşez în cadă şi mă relaxez…îmbătată de fericire. Dintr-o dată tresar, trezită de sunetul soneriei…mă şterg cât pot de repede, trag halatul pe mine şi merg la uşă. Deschid, rămân înmărmurită de ce văd in faţa uşii…un buchet imens cu flori şi un bileţel ce atârnă de el, îl ridic şi-l citesc, scria mare şi scurt:“TE IUBESC”.

Nu, nu îmi vine să cred, cred că visez, totul e atât frumos ca să fie adevărat…aş fi vrut să fii langă mine să îţi spun cât te mult te iubesc şi cât de mult îmi doream să îţi şoptesc aceste două cuvinte atât de deosebite. Scutur din cap să îmi revin…aşez buchetul pe masa din sufragerie şi mă apuc de pregătirea unei seri deosebite. In sfârşit am terminat totul iar tu trebuie să apari din clipă în clipă….sună soneria, fug repede la uşă să te întâmpin, un sentiment ciudat mă răscoleşte…deschid uşa dar nu eşti tu, sunt doi bărbaţi în uniformă foarte serioşi şi în acelaşi timp stângaci în a începe conversaţia. Stau în pragul uşii, nerăbdătoare să  mă anunţe din ce motiv mă deranjează. In sfârşit unul dintre ei se hotărăşte să vorbească: ”Bună seara stimată doamnă, ne cerem scuze că vă deranjăm, dar avem neplăcerea de-a vă anunţa că, iubitul dumneavostră a suferit un grav accident de maşină…”Simt cum mă lasă picioarele, corpul nu îl mai simt, auzul mă părăseşte, privesc pe cei doi cum îmi vorbesc, dar nu îi mai pot auzi…nu inţeleg ce se intamplă cu mine, dintr-o dată mă simt foarte uşoară şi liniştită, simt că plutesc…păşesc pe un coridor alb şi foarte luminat…iar în capăt zăresc o umbră, apropiindu-mă realizez că eşti TU, ce mă aştepţi cu braţele larg deschise, incerc să grăbesc pasul dar parcă drumul pare şi mai lung, fară sfârşit., alerg, alerg sunt disperată căci nu reuşesc să ajung la tine. In sfârşit am ajuns în braţele tale, te strâng cât pot de tare, dar ce se întâmplă…ai dispărut, unde eşti??? O gaură mare se formează sub mine…ce mă înghite, mă aflu în cădere liberă, sunt speriată…Dintr-o dată tresar, îmi simt corpul  amorţit, cu greu reuşesc să deschid ochii, sunt ametită şi încerc să privesc în jur, rămân uimită când observ că sunt în  camera mea, în patul meu...Realizez că a fost doar un vis urât şi respir uşurată când te zăresc lângă mine, dormind. Sar şi te strâng în braţe, sunt fericită, înconjurată de acea stare de extaz, căci în sfârşit totul este real, TE SIMT CU ADEVARAT.