10 septembrie 2010

Hoţul de sentimente…



      Fiecare secundă, oră, zi, fiecare simţământ din mine nu încetează să îmi amintească de tine…, uneori forţată de împrejurări şi de tot ce a rămas în urma ta. Tu cel care mai ieri erai soarele, zâmbetul, cântecul păsărilor în zori de zi şi tot ce era mai frumos pe astă lume, dar pe nesimţite le-ai furat pe toate şi ai fugi. Cum ţi-ai permis fără să mă întrebi măcar, poate reuşeam să te conving să îmi laşi o fărâmă din fiecare şi erau de ajuns să pot visa în continuare. Din cel cinstit, iubitor şi protector, te-ai transformat peste noapte într-un hoţ de sentimente şi vise. Ai fugit şi nu ţi-a păsat că atunci când am să mă trezesc voi fi descumpănită şi sarăcită de toate trăirile fericite. Ai lăsat în urma ta ploi, furtuni, lacrimi, disperare, dezamăgire şi dispreţ.
     Unde eşti?? De ce nu ai curajul să te arăţi, să-mi priveşti ochii plini de lacrimi? Priveşte-i şi simte ce simt, savurează-mi durerea şi  trăieşte-o aşa cum o percep doar eu, cum îmi curge prin vene ca un venin mortal…Un fior ciudat îmi răscoleşte fiinţa, amintindu-mi că tu ai ştiu de la bun început ce va urma, dar nu ţi-a pasat şi  ţi-ai continuat drumul fără regrete, fără resentimente. Am fost naivă, m-am încrezut in tine şi  ţi-am oferit drept cadou cheia inimii mele…iar acum stai ascuns privind-o cu un rânjet înspăimântător pe faţă şi aşteptând la cotitură o nouă victimă să-ţi cadă în plasă.
      Nu pot respira! Puterile m-au părăsit, cad însângerată pe podeaua rece…o amorţeală ciudată  mă cuprinde, nu mai simt nimic, sunt paralizată. Un ultim gând îmi trece prin minte şi un zâmbet forţat mi se prelinge pe buze, în sfârşit sunt liberă, durerea a dispărut…nu o mai simt.

Un comentariu:

  1. Din nefericire pentru noi cei cu SUFLET, care stiu sa iubeasca neconditionat, aceste "simtaminte" fac parte din realitatea de zi cu zi, din viata fiecaruia. Cum spune Adi: " trebuie sa sti sa cazi pt a sti cum sa te ridici" si "dupa o vale exista un deal si tot asa...". Sunt suferintele din viata reala a celor buni, dar nimic pe lume nu trebuie sa-i schimbe! Iubirea este "bunul" cel mai de pret pe care Dumnezeu ni l-a daruit si asta face DIFERENTA. Saraci cu duhul sunt cei ce nu stiu sa iubesca, sa se daruiasca in intregime celuilalt, sa se sacrifice la nevoie NO MATTER WHAT. Sa nu uitam sa mai iubim, altfel am fi ca niste carcase umblatoare, sa nu lasam indiferenta si resentimentele sa ne stapaneasca, WE ARE THE CHAMPIONS!!! http://www.youtube.com/watch?v=_FF22cBZJsU
    "Sa auzi culori" nu este lucru lesne si nu oricine poate auzi, doar cei ce stiu a iubi cu toata fiinta lor.

    RăspundețiȘtergere