6 septembrie 2010

Bătută de vânt şi ploi...

       Născută într-un orăşel mic din România, provenind dintr-o familie numeroasă şi nu prea înstărită, Livia ajunsă la vârsta de 20 de ani a hotărât că a venit timpul să îşi ia zborul din sânul familiei, vrând să îşi croiască un drum în viaţă şi dorind să trăiască aşa cum nu şi-a permis până atunci.
     A ales un oraş numit “micul Paris”, da! aţi ghicit e vorba de capitala ţării Bucureşti, unde mulţi provinciali aleargă cu sufletul la gură de parcă o aripă protectoare i-ar proteja de vânt şi ploi, dar pentru Livia nu a fost îndeajuns de rezistentă, prea multe furtuni îndurate au distrus-o. Si totuşi şi aşa ea încă visează şi neagă că şi -a distrus viaţa singură, alegând locul şi persoanele nepotrivite.
    Ea crede că universul a fost nedrept cu ea şi încă o chinuie presărând sare pe răni, se freamătă, urlă de durere şi strigă după ajutor, dar nimeni nu o aude, nu o ajută ... În nesfârşita ei suferinţă îşi aminteşte cât de preţioasă era viaţa pentru ea, cât de mult o iubea iar acum încearcă să  înţeleagă cum şi de ce a ajuns în acest loc întunecat lipsit de viaţă şi speranţă.
Într-o bună zi a decis că a venit timpul să se ridice din ţărână, să o ia de la capăt, s-a scuturat de praf şi a pornit pe un drum nou, nemaiîntâlnit. Parcă o voce interioară nu înceta să îi tot repede că”totul va fi bine, este loc şi  de mai bine”.
    Mai departe rămîne un mister, chiar şi  pentu mine (protagonista acestei nuvele)…aştept acel moment când destinul îmi va zâmbii din nou...J


Motto:
Viaţa e prea scurtă ca să o pierdem analizând ce nu a mers şi să  ne punem nesfârşita intrebare
  ”DE CE”.
Aşa poate a fost scris să se întîmple, când o să întâlnim adevărata fericire o vom preţuii mult mai mult.

Un comentariu:

  1. Ce frumos ti-ai pus simtamintele pe monitor!Bravo, m-ai uns pe suflet si mi-ai umezit si ochii cu gandurile tale sincere si putin triste. Mi-a placut! Te iubesc Clemi (miha)

    RăspundețiȘtergere