Viaţa e precum un drum scurt sau lung, plin cu obstacole şi fără o destinaţie sigură cu un scop precis. De multe ori încercăm să alegem calea cea mai scurtă, să câştigăm cât mai mult timp, dar poate uneori scurtând-ul pierdem momente importante ce ne pot schimba cursul vieţii.
Uneori ne-am dori să nu mai fim atât de calculaţi, să ne lăsăm purtaţi de necunoscut, să savurăm fiecare moment, fiecare clipă trăită la maxim…să gustăm tot ce este bun şi interzis. Dar se spune ca o dată pierdut controlul cu greu sau poate niciodată nu te mai poţi redresa pe calea cea dreaptă, acea cale etichetată. Dar oare de unde putem şti că am ales drumul cel bun? Nu putem şti şi acesta este farmecul vieţii, nu trebuie decât să ne înarmăm cu arme pentru fiecare duşman, să ai la îndeamnă câte o ieşire pentru fiecare încurcătură şi câte o cheie pentru fiecare uşă închisă. Dar până la urmă care este rostul acestei vieţi plină cu fel şi fel de bucurii, pierderi şi suferinţe? Unii zic că suntem daţi cu un scop în această viaţă, să ne putem alege sau nu un loc în viaţa de apoi, se decide după fapte şi răsplată. Alţii zic că ne tragem din maimuţe, în timp am evoluat şi continuăm să ne perpetuăm specia…iar fără mortalitate s-ar suprapopula Pământul, tot timpul trebuie să fie un echilibru, exact ca şi în viaţă.
Pentru fiecare ipoteză există teorii, s-au făcut fel şi fel de experimente. Ştiinţa şi biserica sunt intr-o continuă contrazicere, se bat cap în cap încercând sa aducă argumente cât mai credibile, omul având liberul arbitru…alegând calea ce crede că i se potriveşte, mai mult sau mai putin, ca o mănuşă.
Suntem conştienţi că ştiinţa ne poate convinge aducându-ne rezultate mult mai credibile, dar aşa cum ştiinţa are un trecut pe care se bazează şi este intr-o continuă descoperire, aşa şi biserica are în spate mii de ani, dar nu ne putem încrede de cât în spusele altora. Îmi amintesc că am citit într-o carte: “Secretele vârstelor de aur” scrisă de Pavel Coruţ ce foloseşte argumente din genetică, medicină generală, neurologie, psihiatrie, psihologie şi alte ştiinţe…in care preciza că s-a descoperit un picior de robot având o vechime de mii de ani. Dacă m-aş încrede într-o aşa informaţie totul ar părea şi mai înceţoşat, în această carte mai era o ipoteză de genul, că suntem urmaşii sălbăticiţi ai unor extratereştri exilaţi ori eşuaţi pe Terra.
Din punctul meu de vedere nimic nu este sigur, pot zice că mă încred mai mult sau mai puţin în teoriile bisericii, nu că aş fi o persoană prea credincioasă, dar pot zice că am simţit-o pe pielea mea, am avut parte de trăiri ce m-au făcut să cred că totuşi există divinitate si viaţă după moarte.
Mai multe nu am să zic, căci nu vreau să fiu catalogată drept o ciudată (nu că n-as fi)J, am fost crescută cu frica de Dumnezeu...Mulţi zic că este vorba de o teorie mai mult impusă, având o teamă, o limită în a nu se produce haos şi aici ar fi un sâmbure de adevăr şi destul de bine gândită...dar cine ştie? Oricum fiecare îşi trăieşte viaţa cum crede de cuviinţă şi lumea cu sau fără teorii va fi întotdeauna împărţită în oameni buni şi în oameni mai puţin buni...tot timpul va exista un echilibru.J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu